Toti stim ce este fericirea.
Totusi, se pare ca am uitat cum sa apreciem toate lucrurile care ne dau emotii
pozitive. Suntem efectiv captivii
mintii noastre, minte inradacinata in problemele de natura personala si
profesionala.
M-am saturat sa merg pe strada si
sa vad fete mohorate; m-am saturat sa vad oameni care merg cu capul plecat,
abatuti si ingandurati. Stiu ca toti avem probleme si poate sunt zile in care
nu ai chef sa schitezi nici macar un zambet. Dar de ce sa nu incercam? De ce sa
nu zambim cand auzim piesa noastra preferata la radio? De ce sa nu ne bucuram
de zambetele si glasurile inocente ale copiilor? De ce sa uitam ce ne face
fericiti?
Indiferent de cat de neagra pare
ziua si indiferent cat de infinite par problemele, trebuie sa pastram in noi un
gram de speranta. Trebuie sa ne reamintim ca avem motive sa fim fericiti. Pana
la urma, noi suntem inca in viata. Nu e asta un motiv suficient sa fim fericiti
si recunoscatori?
Cred ca putem urma si cateva
reguli:
1. In loc sa ne concentram pe ce nu avem , sa ne bucuram de
ce avem. Sa ne bucuram si sa apreciem ca avem familie si prieteni, ca avem un
acoperis deasupra capului si ca suntem in viata.
2. Sa ne urmam constiinta; sa facem ce consideram ca este
bine. Nimeni nu cred ca vrea sa puna seara capul pe perna avand constiinta
incarcata.
3. Sa traim cu un scop, sa facem ceva cu viata noastra.
Indiferent de natura lucrurilor pe care fiecare si le alege, sa incercam sa
facem o diferenta. In loc sa trecem pe cararile batute de altii, hai sa ne
facem fiecare drumul. De ce sa fim mediocrii cand putem fi speciali?
Eu zic sa ne remintim de toate
lucrurile marunte care ne fac fericiti si sa fim recunoscatori pentru tot ce
avem.
Pana la urma, viata e scurta si
decat sa trecem prin ea cu capul plecat, mai bine trecem cu zambetul pe buze.
Si sa nu uitam, orice om e mai frumos atunci cand zambeste.
